One love :)
Despre mine
- Claudiu
- Daca luati poze...platiti si artistii (macar o mentiune)! :)
joi, 26 februarie 2009
Bulea
Revin dupa o scurta perioada de inactivitate provocata de o lene majora (la care se mai adauga si faptul ca am fost ocupat) cu o serie de poze facute pe minunatul drum numit Transfagarasean...va las sa va delectati:)
One love :)
One love :)
marți, 17 februarie 2009
R.I.P. dear Miss Valentine
Desi am zis ca acesta este un blog destinat prezentarii unor fotografii facute de mine in diferite ipostaze...imi voi permite sa deviez putin de la subiect pentru ca astazi mi-a fost dat sa aud o povestire macabro-comica cu tente romantice demna chiar de "lumea celor care nu cuvanta" (si nu pentru ca sunt animale...ci pur si simplu pentru ca au ramas fara cuvinte) pe care chiar nu pot sa o tin doar pentru mine. Drept urmare, cum puteam sa o impartasesc eu mai bine decat postand-o pe blog?
Am vorbit astazi pe messenger cu o amica de-a mea care mi-a zis ca nu este tocmai in apele ei, pentru ca a trebuit sa se mute subit din apartamentul in care locuia si are acum nevoie de o noua locuinta...si cum stiti nu e deloc placut si nici usor sa te muti dintr-o casa in alta.
Se mai intampla ca propritearii sa vina sa iti spuna ca trebuie sa eliberezi locuita, fie ca o vor vinde ca vor sa se mute sau alte motvie... insa nu am auzit niciodata ceea ce urmeaza sa va povestesc...
Amica mea (pentru a pastra anonimatul ii voi spune simplu A) locuia cu inca cineva intr-un apartament de doua camere in Bucuresti prin zona piata Muncii, inchiriat de la o batrana care se mutase cu fiica ei si cu sotul acesteia intr-o vila prin suburbiile capitalei.
Joi seara, A. a primit o vizita neasteptata de la fiica batranei (proprietara apartamentului), care venise sa o informeze ca aceasta a murit (decedat, a dat coltul...sau cum vreti) si ca momentan este la morga.
Insa, acum vine partea "frumoasa", desi apartamentul era dat inspre inchiriere fiica batranei a venit cu o mareata rugaminte. Dupa cum stiti la noi traditia este ca inainte de a fi ingropat decedatul se poate tine in casa (sau capela) 3 zile...iaca ashea...a venit sa ii spuna amicei mele ca ea vrea sa o tina pe ex-baba intr-o camera din apartamentul acela pentru 3 zile pana la priveghi pentru ca, citez :"asta a fost ultima ei dorinta!".
Recapitulez: apartament 2 camere, inchiriat, proprietara moarta...proprietara se muta 3 zile in apartament ca...asta a fost ultima ei dorinta (...sa fim seriosi).
Deja fiica proprietarei venise cu idei de reamenajere pentru camera pentru comfortul sporit al batranei. (“Ce are daca mutam patul pe balcon si punem cearceafuri peste etajere/birou? Eventual poti dormi in cealalta camera…”)
Normal ca A. nu a acceptat acest "troc" cu fiica babei si de aici s-a lansat un mare scandal, insa proprietara ameninta ca vineri (urmatoarea zi) o sa ii bage morul in casa, la propriu (“Nu ma intereseaza ce faci si cum faci, eu maine o aduc si ti-o pun in pat daca nu eliberezi macar sufrageria!!!”). De teama sa nu se trezeasca a doua zi cu mortul la usa A. a chemat pe un prieten care a venit cu un bodyguard (ca normal...daca venea aia sa-i bage mortul in casa ea cum sa poata sa se impotriveasca?) care a stat vineri sa ii pazeasca de morti :)).
In acelasi timp A. a inceput sa isi stranga tot din casa, inclusiv mobilierul care ii apartinea pentru ca dupa acest scandal a decis ca e momentul sa se mute, cat mai repede, de acolo.
A. strangea , bodyguard-ul pazea, amicul cara...
Ce se potriveste perfect (ca nuca in perete) cu aceasta poveste este, binecunoscuta sarbatoare americana internationala, Valentine's Day...bineinteles ca A. a speculat imediat si partea buna a acestei intamplari...sambata 14 februarie...sufrageria reamenjata, lumanari, mort...tot ce trebuie pentru a petrece impreuna cu perechea o seara romantica. Normal ca au inceput glumele de genul ..."hai sa o aranjam pe baba" sau "cu ce o imbracam".
Cum A. este o fata cu capul pe umeri nu si-a petrecut romantic ziua de 14 februarie in acea atmosfera ci...carand mobila si toate bagajele lasand-o pe batrana sa se bucure de casa ei...pe vecie.
In final pot spune ca e prima data cand am auzit ca cineva a vrut sa puna in practica zicala "a baga mortul in casa" cuiva...dar ce pot sa zic ...noi romanii suntem foarte invetivi in cazuri de extrema urgenta ("punem doua cearsafuri" mutam patul in balcon si dormim cu mortul in casa...ca doar "asa a vrut el" ).
Happy Valentine's Day everyone!:)))
joi, 12 februarie 2009
Ce tip de fotografii preferi?
Cam acestea au fost raspunsurile la intrebarea de saptamana trecuta. Bun, inteleg ca va plac portretele si pozele de noapte cel mai mult...hmmm, sincer sa fiu nu sunt un mare fan al portretelor (dar le apreciez) si nici nu as vrea sa fac "vedete" pe blog-ul meu pentru ca nu vreau sa ajungem la comentarii gen HaiFaiv. Insa imi plac mult pozele de noapte si peisajele, drept urmare promit ca o sa revin cu noi "produse". De asemenea va multumesc celor care ati votat cei 23 -cred ca as putea sa va si enumar:))- si sper ca pe viitor sa avem parte de si mai multe reactii.Paceee!!!
marți, 10 februarie 2009
Vad-u
De data aceasta o sa spun o mica povestioara bazata de asemenea pe fapte reale (mai ceva ca tanar si nelinistit), plasata in timp pe undeva prin vara anului 2008, cred ca in luna Iulie. Imi spusesera ai mei parinti ca au auzit de un loc frumos, linistit, unde nu prea merge lumea, unde se poate face baie in mare si de asemenea se si poate (si acum o zic pe aia bucuresteneasca) "da la peste" (de asemenea ma intreb :" ce &^%@ mea ii dai la peste?"). Am zis..."OK, hai sa mergem sa vedem cum este!". Plecam intr-o sambata dimineata din Tulcea, ajungem la Histria, de acolo mergem spre Vadu-Periboina. Dupa ce am terminat de mers pe drum asfaltat ... la un momentat am intrat pe un drum de nisip care ducea pana la Periboina. Noi nu am ajuns pana in capat, fie din cauza ca am mers vreo 20 de km pe acel drum de nisip si nu se mai termina ori pentru ca am dat de un pod vechi peste un canal si sincer nu stiu daca am fi trecut de el. Acel canal era de fapt mijlocul de comunicare intre complexul Razelm-Sinoe si Marea Neagra. Dupa cum o sa vedeti si din pozele ce urmeaza peisajul este bestial, totul este salbatic, pescarusii si pelicanii se hraneau in voie cam la 20-30 de metrii de mal. Tin sa mentionez ca eram cam singurii oameni de acolo in acea zi. Era destul de frig afara in acea zi, chiar a si plouat, si am zis ca daca tot nu putem sa ne bucuram de o baie in mare sa incerca sa "dam la peste". Am dat si la peste, mai precis la rapitor, ca auzisem ca asta s-ar prinde pe acolo, dar tot ce am prins a fost: una bucata cratita de marime medie ruginita, una bucata bocanc (cred ca era cam 44) si un crab pe care il confundai cu o mica scoica. Am mai stat noi pe acolo, am admirat ce era de admirat...ne-am suit in masina si am plecat inapoi pe drumul de nisip care se intalnea cu cel asfaltat dupa vreo 1 ora si 24 de minute de mers cu 15-20 de km/h.
In urmatoare saptamana vorbisem cu niste amici din Bucuresti sa facem o iesire pe undeva sa poata "da si ei la peste", insa fetele urmau sa fie plictisite de aceasta activitate ce reprezinta o "destindere" a testosteronului si de asemenea un act de binefacere (ca doar dai la peste, nu iei) si isi doreau la mareeeeee...
Eu vazand recent acest loc m-am gandit ca ar fi cel mai bun compromis gasit in permanentul conflict femeie/barbat (mare - loc de "dat la peste", ce poti sa iti doresti mai mult?) si am propus sa mergem acolo. Cineva mi-a zis ca a auzit si el de aceasta zona pe la televizor si ca ar fi misto.
Perfect...ne-am organizat si Sambata dimineatza la ora 6:38 de minute ne-am intalnit pe undeva pe langa Histria, de unde ne-am continuat drumul spre Periboina. Bineinteles ca oamenii fiind pentru prima data in zona dupa 10 -15 minute de mers pe acel minunat drum de nisip ( unde am omis sa spun ca exista si bifurcatii, iar eu deja ma intrebam de ce nu au pus sensuri giratorii) deja se intrebau "unde dracu ne duci, fratemeleu?". I-am convins sa aibe incredere in mine, ca sunt o buna calauza, si ca mai avem de mers inca vreo 38 de minute pana la destinatie.
Intr-un final am ajuns in acelasi loc unde fusesem cu exact o saptamana in urma...insa nu mica ne-a fost mirarea (sau cel putin mie) cand am vazut ca acel loc se transformase intr-o parcare cum vezi prin spatele blocurilor unde sunt si boscheti (masini parcate in balarii si tot tacamul). In momentul ala ii zic unuia : "aham, zici ca a dat la televizor, ah??"...era clar, mai aveam putin si ma simteam ca la Bragadiru in "padure".
Ne avand prea multe optiuni am intrat cu masinile pana pe plaja (daca stau sa ma gandec mai bine era singura solutie) si am inceput sa ne instalam corturile. Era sa uit...primul lucru care m-au intrebat fetele a fost :"si, unde e toaleta?" - eu am aratat intrebator spre mare. Acum urmeaza ceva tipic romanesc si pe care nu cred ca il va mai vedea cineva in alta parte.
La nici 10 minute dupa ce am terminat de instala corturile...a aparut o masina de teren (Nissan cred) cu 4 oameni imbracati in haine de camuflaj...era clar erau de la Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (A.R.B.D.D - Tulcea). Nu au venit direct la noi pentru ca era suficenta lume acolo cat sa stea o zi la taclale si negocieri. Am auzit noi vad, tragand cu urechea la ceea ce vorbeau cu ceilalti, ca de fapt noi ne aflam in zona de rezervatie naturala si ca nu aveam voie sa campam. Eu cu o saptamana inainte ma interesasem si aflasem ca de fapt rezervatia incepea dupa acel pod peste care nu am avut curaj sa trec cu masina.
In cele din urma cei 4 "ostasi ai naturii" au ajuns si la noi. Eu cu inca un prieten eram din Tulcea (si mai aveam si ceva cunostinte prin aria oamenilor care se ocupa de administrarea Deltei) insa primul care a sarit sa zica "ma duc eu sa vorbesc cu ei, astia vor o spaga si gata!" a fost un moldovean (si nu am nimic cu moldovenii - insa asta e unul mai deosebit :)) ). I-am zis sa stea putin in banca lui si ...m-am dus cu celalat tip din Tulcea sa vorbim cu cei 4 "ostasi". Ei ne-au zis exact ceea ce auzisem mai devreme, tragand cu urechea, si ca trebuie sa ne strangem corturile si sa mergem cam pe unde incepea acel drum de nisip ca acolo ar fi voie sa campam. Cand le-am zis ca abia am ajuns si ca puteau si ei sa ne spuna inainte de a monta corturile...si ca ii vazusem cum ne-au asteptat si ca au venit dupa aceea, prima lor reactie a fost sa ne spuna ca ne ajuta si ei sa strangem (eram vreo 15-20 de oameni cu vreo 6-7 corturi). Dupa aceea...s-au gandit ei asa si ne-au zis : "Ma' baieti...aici e interzisa camparea! Noi acum trebuie sa va amendam si amenda e intre 100 si 300 Ron pentru cort"...noi am replicat "cum nenea, ne zici ca e interzis cand nu e nici un semn...nici o bariera si ne mai si lasi sa montam corturile?". Unul dintre "ostasii" camu(m)flati a zis "pai uite, iti arat poze cu semnele pe langa care ati tecut", si dadea sa scoata un aparat foto - normal ca ne-a busit rasul si am inceput sa ii intrebam cum mai merge treaba cu delta...cine mai e la conducere pe le A.R.B.D.D. (noi auzisem de noul sus-pus domn Cononov). Ei ne-au raspuns foarte entuziasmati "E bine, uite ce masini avem acum! crezi ca altvel mai ajungeam noi la voi aicea?". Dupa o serie de negocieri si vazand ca suntem de ai locului ne-au zis intr-un final "Bine ma, va vad asa baieti de treaba, hai sa platiti si voi o amenda da 100 de Ron, ca doar sunteti multi, pentru toate corturile si faceti ce vreti voi!". Am strans noi, cam 6-7 Roni de fiecare, si le-am dat celor de partea dreptatii "amenda". Punctul culminant a fost cand ei ne-au oferit un sac de gunoi - ca doar nu trebuia sa lasam nimic in urma - si noi le-am zis ca avem multi nu este nevoie. Replica unuia a fost : "Hai ma ia! ca tot ati dat acum banii astia!" :)). Eu i-am intrebat ce se intampla cu amenda...se duce la politie sau ceva...si mi-au zis sa nu-mi fac probleme. Nu ca mi-as fi facut, insa eu nu am primit un proces verbal sau ceva ci o "chitanta" din a carei serie si numar reiesea ca a fost emisa prin anul 2002 (tare, nu?), si m-a cam amuzat.
Dupa ce au plecat cei 4 (nici nu mai stiu cum sa le zic) ne-am vazut linistiti de ale noastre...si noi si toti cei care umplusera "parcarea" naturala din acea zona, iar urmatoarea zi ne-am vazut de drum.
Ulterior am aflat ca acest domn Cononov care conducea acest cartel al Deltei, desi avea deschise 3 procese de urmarire penala pe numele lui (deci era suspectat de anumite lucruri grave), a fost numit consilier pentru turism al don'lui Calin Popescu Tariceanu.
Si...dupa aceasta lunga poveste (nici mie nu imi vine sa cred ca mi-am amintit atatea)...va ofer si pozele cu acea zona:
One love:)!
In urmatoare saptamana vorbisem cu niste amici din Bucuresti sa facem o iesire pe undeva sa poata "da si ei la peste", insa fetele urmau sa fie plictisite de aceasta activitate ce reprezinta o "destindere" a testosteronului si de asemenea un act de binefacere (ca doar dai la peste, nu iei) si isi doreau la mareeeeee...
Eu vazand recent acest loc m-am gandit ca ar fi cel mai bun compromis gasit in permanentul conflict femeie/barbat (mare - loc de "dat la peste", ce poti sa iti doresti mai mult?) si am propus sa mergem acolo. Cineva mi-a zis ca a auzit si el de aceasta zona pe la televizor si ca ar fi misto.
Perfect...ne-am organizat si Sambata dimineatza la ora 6:38 de minute ne-am intalnit pe undeva pe langa Histria, de unde ne-am continuat drumul spre Periboina. Bineinteles ca oamenii fiind pentru prima data in zona dupa 10 -15 minute de mers pe acel minunat drum de nisip ( unde am omis sa spun ca exista si bifurcatii, iar eu deja ma intrebam de ce nu au pus sensuri giratorii) deja se intrebau "unde dracu ne duci, fratemeleu?". I-am convins sa aibe incredere in mine, ca sunt o buna calauza, si ca mai avem de mers inca vreo 38 de minute pana la destinatie.
Intr-un final am ajuns in acelasi loc unde fusesem cu exact o saptamana in urma...insa nu mica ne-a fost mirarea (sau cel putin mie) cand am vazut ca acel loc se transformase intr-o parcare cum vezi prin spatele blocurilor unde sunt si boscheti (masini parcate in balarii si tot tacamul). In momentul ala ii zic unuia : "aham, zici ca a dat la televizor, ah??"...era clar, mai aveam putin si ma simteam ca la Bragadiru in "padure".
Ne avand prea multe optiuni am intrat cu masinile pana pe plaja (daca stau sa ma gandec mai bine era singura solutie) si am inceput sa ne instalam corturile. Era sa uit...primul lucru care m-au intrebat fetele a fost :"si, unde e toaleta?" - eu am aratat intrebator spre mare. Acum urmeaza ceva tipic romanesc si pe care nu cred ca il va mai vedea cineva in alta parte.
La nici 10 minute dupa ce am terminat de instala corturile...a aparut o masina de teren (Nissan cred) cu 4 oameni imbracati in haine de camuflaj...era clar erau de la Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii (A.R.B.D.D - Tulcea). Nu au venit direct la noi pentru ca era suficenta lume acolo cat sa stea o zi la taclale si negocieri. Am auzit noi vad, tragand cu urechea la ceea ce vorbeau cu ceilalti, ca de fapt noi ne aflam in zona de rezervatie naturala si ca nu aveam voie sa campam. Eu cu o saptamana inainte ma interesasem si aflasem ca de fapt rezervatia incepea dupa acel pod peste care nu am avut curaj sa trec cu masina.
In cele din urma cei 4 "ostasi ai naturii" au ajuns si la noi. Eu cu inca un prieten eram din Tulcea (si mai aveam si ceva cunostinte prin aria oamenilor care se ocupa de administrarea Deltei) insa primul care a sarit sa zica "ma duc eu sa vorbesc cu ei, astia vor o spaga si gata!" a fost un moldovean (si nu am nimic cu moldovenii - insa asta e unul mai deosebit :)) ). I-am zis sa stea putin in banca lui si ...m-am dus cu celalat tip din Tulcea sa vorbim cu cei 4 "ostasi". Ei ne-au zis exact ceea ce auzisem mai devreme, tragand cu urechea, si ca trebuie sa ne strangem corturile si sa mergem cam pe unde incepea acel drum de nisip ca acolo ar fi voie sa campam. Cand le-am zis ca abia am ajuns si ca puteau si ei sa ne spuna inainte de a monta corturile...si ca ii vazusem cum ne-au asteptat si ca au venit dupa aceea, prima lor reactie a fost sa ne spuna ca ne ajuta si ei sa strangem (eram vreo 15-20 de oameni cu vreo 6-7 corturi). Dupa aceea...s-au gandit ei asa si ne-au zis : "Ma' baieti...aici e interzisa camparea! Noi acum trebuie sa va amendam si amenda e intre 100 si 300 Ron pentru cort"...noi am replicat "cum nenea, ne zici ca e interzis cand nu e nici un semn...nici o bariera si ne mai si lasi sa montam corturile?". Unul dintre "ostasii" camu(m)flati a zis "pai uite, iti arat poze cu semnele pe langa care ati tecut", si dadea sa scoata un aparat foto - normal ca ne-a busit rasul si am inceput sa ii intrebam cum mai merge treaba cu delta...cine mai e la conducere pe le A.R.B.D.D. (noi auzisem de noul sus-pus domn Cononov). Ei ne-au raspuns foarte entuziasmati "E bine, uite ce masini avem acum! crezi ca altvel mai ajungeam noi la voi aicea?". Dupa o serie de negocieri si vazand ca suntem de ai locului ne-au zis intr-un final "Bine ma, va vad asa baieti de treaba, hai sa platiti si voi o amenda da 100 de Ron, ca doar sunteti multi, pentru toate corturile si faceti ce vreti voi!". Am strans noi, cam 6-7 Roni de fiecare, si le-am dat celor de partea dreptatii "amenda". Punctul culminant a fost cand ei ne-au oferit un sac de gunoi - ca doar nu trebuia sa lasam nimic in urma - si noi le-am zis ca avem multi nu este nevoie. Replica unuia a fost : "Hai ma ia! ca tot ati dat acum banii astia!" :)). Eu i-am intrebat ce se intampla cu amenda...se duce la politie sau ceva...si mi-au zis sa nu-mi fac probleme. Nu ca mi-as fi facut, insa eu nu am primit un proces verbal sau ceva ci o "chitanta" din a carei serie si numar reiesea ca a fost emisa prin anul 2002 (tare, nu?), si m-a cam amuzat.
Dupa ce au plecat cei 4 (nici nu mai stiu cum sa le zic) ne-am vazut linistiti de ale noastre...si noi si toti cei care umplusera "parcarea" naturala din acea zona, iar urmatoarea zi ne-am vazut de drum.
Ulterior am aflat ca acest domn Cononov care conducea acest cartel al Deltei, desi avea deschise 3 procese de urmarire penala pe numele lui (deci era suspectat de anumite lucruri grave), a fost numit consilier pentru turism al don'lui Calin Popescu Tariceanu.
Si...dupa aceasta lunga poveste (nici mie nu imi vine sa cred ca mi-am amintit atatea)...va ofer si pozele cu acea zona:
One love:)!
...capat de lume?!?
Pozele ce urmeaza sunt printre preferatele mele, prin simplul fapt ca sunt facute intr-un loc unde nu multi au avut ocazie sa ajunga, sa admire ceea ce este cu adevarat de admirat (nu vorbesc de "strasse" prin Viena sau de Pandorf, care deja au devenit comune in randul muritorilor (de foame) din Romania, ci de un capat din tarisoara noastra) ...Delta Dunarii.
Primele doua poze scot in evidenta niste splendori ale naturii pe care chiar cred ca ar fi cazul sa le apreciem cat timp inca mai sunt.
In ceea ce le priveste pe ultimele doua...hmmm...e o poveste mai lunga (pe care o voi spune pe scurt).
Dupa ce m-am mutat in frumoasa si tuberculoasa capitala -aka Bucale- am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi oameni, din toate partile tarii. Ei bine, intram in discutie si incepeam sa ne prezentam ...ca unu era din Bacau , altul din Tg. Mures, altul de la Timisoara si...se ajungea si la mine. EU, din Tulcea! Toti sareau direct aclamand : Ahaaa!!!! Tulcea - PESTE!!!! - eu in gand imi spuneam : "astia or vrea femei de la mine?!?!" - dupa ce dezbateam subiectul mi-am dat seama ca unii traiau cu impresia ca pestele e un fruct care, in special in Tulcea, creste in copac:)).
Eh...din pacate nu e chiar asa pentru ca sincer acum as fi avut o livada intreaga unde in loc de frunze ar fi fost solzi pe pamant toamna. Pe langa toate acestea am mai auzit aberatii de genul : "dar cum, voi nu mergeati cu barca la scoala???".
Trecand peste toate cele am vrut sa evidentiez cum se da cu "batu'n balta" si ca...printese exista peste tot...numai ca trebuie sa stii unde sa le pupi!
Ta daaaa!!!!
Primele doua poze scot in evidenta niste splendori ale naturii pe care chiar cred ca ar fi cazul sa le apreciem cat timp inca mai sunt.
In ceea ce le priveste pe ultimele doua...hmmm...e o poveste mai lunga (pe care o voi spune pe scurt).
Dupa ce m-am mutat in frumoasa si tuberculoasa capitala -aka Bucale- am inceput sa cunosc din ce in ce mai multi oameni, din toate partile tarii. Ei bine, intram in discutie si incepeam sa ne prezentam ...ca unu era din Bacau , altul din Tg. Mures, altul de la Timisoara si...se ajungea si la mine. EU, din Tulcea! Toti sareau direct aclamand : Ahaaa!!!! Tulcea - PESTE!!!! - eu in gand imi spuneam : "astia or vrea femei de la mine?!?!" - dupa ce dezbateam subiectul mi-am dat seama ca unii traiau cu impresia ca pestele e un fruct care, in special in Tulcea, creste in copac:)).
Eh...din pacate nu e chiar asa pentru ca sincer acum as fi avut o livada intreaga unde in loc de frunze ar fi fost solzi pe pamant toamna. Pe langa toate acestea am mai auzit aberatii de genul : "dar cum, voi nu mergeati cu barca la scoala???".
Trecand peste toate cele am vrut sa evidentiez cum se da cu "batu'n balta" si ca...printese exista peste tot...numai ca trebuie sa stii unde sa le pupi!
Ta daaaa!!!!
joi, 5 februarie 2009
miercuri, 4 februarie 2009
ghosts
Nu, nu confund aceasta pagina cu haifaiv... insa jumatate din mine chiar statea de vorba cu o fantoma...cealalata? probabil alcoolizata :)
Iarba pe ulitza
Welcome!...
Pe romaneste zis "bine ati venit!" ...pe blog-ul meu numit "Little crazy thing called...Me".Nu sunt genul de persoana care sa vrea tot timpul sa fie in pas cu moda, acesta nu este motivul pentru care am dat nastere (eu sunt tatal) acestui blog, ci doar m-am gandit ca as putea sa impart cu tine - daca va exista vreodata cineva care sa vizualizeze aceasta pagina - cateva din pozele pe care le mai fac in timpul liber...Da! ai ghicit...sunt pasionat de fotografie (si am zis pasionat nu expert).Drept urmare a faptului ca stiu ca oamenii sunt stresati cu probleme de genul criza financiara la nivel mai mult decat mondial, te invit sa privesti imaginile ce vor fi adaugate in timp pe acest blog si sa comentezi orice aspect ti se pare interesant, legat atat de imagine cat si de contextul in care o plasezi...nu de alta, dar poate uiti ca maine dimineata te asteapta iar acelasi birou, plin de praf, unde ai o cana primita cadou de la colegii de munca pe care cel mai probabil scrie si numele firmei la care lucrezi (imi cer scuze in cazul in care "maine" este sambata sau duminica). Cu alte cuvinte, eu cred ca o fotografie reusita trebuie sa ii creeze omului sentimentul ca el vede ceea ce se afla in poza chiar cu ochii lui. Ei bine...eu nu spun ca toate pozele ce vor aparea sunt neaparat reusite...insa sunt curios ce ai avea de spus despre imaginile pe care le voi share-ui cu tine. Astept comentarii legate de : ceea ce vezi in poza, unde te duce cu gandul aceasta poza, asemanari cu alte poze, ce ti s-ar fi parut interesant sa mai apara in poza...si multe altele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)